Recent Entries
Jan 12, 2010 Autor: Carmen Corbu Stirile de la ora chici
Tags: casatorie, criza, matrimoniale campina, revelion
Sectorul anunţurilor matrimoniale, componentă destul de stabilă a pieţii de publicitate din Câmpina, a suferit la finele anului 2009 modificări semnificative. Pretendentii, ca sa nu le zicem chiar anunciatorii, au renunţat la tipul tradiţional de mesaj, care conţinea sintagmele: intelectual, situaţie materiala bună, prezentabil, serios etc. Cea mai avantajoasă ofertă a fost identificată în asigurarea unei petreceri de revelion.
Revelionul va ţine loc şi de prima întâlnire şi de nuntă. Eventuala soţie trebuie să vină singură, fără rude, prieteni sau colegi. Deşi desfaşurată într-un cerc restrâns, petrecerea va fi relaxată, de aceea partenera nu trebuie să aibă vreo obligaţie de familie. Nu va găti, nu va spăla, nu va călca, nu va schimba nisipul pisicii. Condiţiile acestea vor fi valabile nu numai de revelion ci pe parcursul întregii căsătorii, căci exprimarea a fost clară: pentru căsătorie şi revelion. Le urăm casă de piatră!
Dec 17, 2009 Autor: Carmen Corbu Stirile de la ora chici
Tags: judecatoria campina, matilda marinescu, presedinta judecatoria campina
O mână spală pe alta şi amândouă spală şi ele cât pot din obrazul Justiţiei. Matilda Marinescu, fostul vicepreşedinte al Judecătoriei Câmpina, a fost condamnată definitiv la doi ani şi două luni de închisoare şi a fost eliberată din funcţie. Condamnarea e însă cu suspendare.
Judecătorii nu e chiar oameni. Şi pentru ei procesele durează din iulie 2006 pâna în decembrie 2009. Numai că, în cazul ăsta special, timpul curge în favoarea lor. Adică, abia acum, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus eliberarea din funcţie a vicepreşedintei de Judecătoria Câmpina. După condamnarea definitivă. Pe urmă, uiteşi că, spre deosebire de alţi oameni, pedeapsa primită de judecători e cu suspendar.
Mie, personal, Matilda Marinescu îmi plăcea. Dacă nu cumva mă înşel şi nu e ea persoana pe care mi-o amintesc. Prin 2003, trebuia să văd la Judecătorie un act de înfiinţare a unei fundaţii care îşi trăsese moca şi cam la limita legii un spaţiu la Casa Tineretului. Deşi astfel de documente erau publice, mi-a fost destul de greu să-i conving pe cei din Judecătorie despre litera şi spiritul legilor, de fapt, să-i conving că le cunoaştem şi noi muritorii de rând. Cred că Matilda Marinescu era atunci purtătoarea de cuvînd a instituţiei şi mi-a permis citirea documentului. Am apreciat asta pentru, în toată povestea despre care mă documentam era implicat şi Antonie Iorgovan, tatăl şi mama tuturor celor din zona asta de activitate. Deci, cum de îndrăzneam?!
Pe urmă, nici judecătorii de la Câmpina nu-mi displac neapărat. În vara asta, la un proces de partaj, chiar am văzut acolo o judecătoare Jaquelin si sincer nu mai stiu cum, care m-a uimit printr-o respectare a deontologiei la care nici gând n-aveam să mă aştept cumva.
În fine, în ciuda tuturor acestor experienţe fericite, nu pot să nu zic că mi-ar plăcea să fie frate şi ei oameni.
Pentru a afla ce şi cum a fost, câtă şpaga a luat judecătoarea Marinescu, de la cine şi pentru ce, trebuie căutate articole apărute cu destulă vreme în urmă, în Oglinda Câmpinei sau în Altphel şi semnate Carmen Negreu, jurnalistul local cel mai la curent cu subiectul.
Nov 17, 2009 Autor: Carmen Corbu Stirile de la ora chici
Tags: anghelache, giuseppe crinitti, mario conti, tricolorul breaza, tzeapa cu italieni la breza
Din două, una: Ori Anghelache a crezut că pune mâna pe banii italienilor în condiţiile lui, ori itelienii au crezut că s-a răsturnat căruţa cu proşti la Breaza.
În urmă cu trei luni, echipa de fotbal de la Breaza se lăuda că a adus la masa negocierilor nişte italieni cu bani. Era vorba despre afaceriştii Giuseppe Crinitti şi Mario Conti. Atunci s-a vorbit despre un transfer ameţitor, cel al celebrului Montella, dar şi despre preluarea clubului din Breaza de către italieni. Că n-au fost fabulaţii, vorbe în vânt o dovedeşte faptul că însuşi Anghelache, preşedintele clubului, a confirmat informaţia. Apoi… nimic.
Acum, Crinitti afirma că, la Tricolorul Breaza, nu el a dat ţeapă, ci el a fost cel care a luat-o. Totul a început atunci când la Oradea, unde Crinitti şi Conti discutau preluarea FC Bihor, s-a aflat că cei din Breaza susţin că au fost victimele unei ţepe pe care italienii le-au dat-o. Că, pe perioada cât au stat acolo, pentru discuţii, nu şi-au achitat nici factura la hotel. Crinitti s-a arătat revoltat. Mai mult, susţine că Anghelache a încercat să-l tragă în piept:
” Mi s-au cerut la Breaza 370.000 de euro pentru acţiuni, pe care urma să îi trimit în contul personal al domnului Anghelache. Apoi, mi s-au cerut 500.000 de euro investiţie în club, dar Anghelache să rămână preşedinte. Nu am acceptat. Dacă asta înseamnă că am vrut să-i păcălesc, atunci aşa este. Nu aveam cum să accept ca alţii să conducă pe banii mei”.
surse foto: sport-campina şi ghimpele de Bihor
Nov 3, 2009 Autor: Carmen Corbu politiclinica
Tags: basescu, geoana, leapsa, nufigeoana
Trimit şi eu acestă leapşă la: Cristina, Ela, Carmen, Alexandru, Wader, Cosmin, Maria. De la unii dintre ei, aştept răspunsuri mai serioase, pentru că ei sunt mai la curent cu politica. Locală, mai ales.
Am primit de la blogul politic democrat (un loc în care am fost invitată să scriu , dar eu, de lene, mai mult pun poze) un fel de leapşă cu acest extrem de actual subiect “nufigeoana”. Am luat-o ca pe o temă. Deci, dacă e temă, cu toată lenea, nu se mai dicută. Deşi mi-ar fi plăcut să zic că mi-am uitat-o acasă pe pian.
cati geoana stiti in grupul de oameni din care faceti parte? - ba, să am pardon, eu îmi aleg cu grijă prietenii.
care ar fi principalii geoana care apar pe micul ecran? -nu, traian băsescu nu e geoană. deci n-avem.
dupa ce se recunoaste un geoana? -vânt, ceaţă, ploaie, coafura îi rezistă. nu ca alţii.
care sunt prietenii unui geoana? -traian băsescu, la nevoie.
ce poate sa faca un geoana? - poate să o zică pe-aia cu uitatul temei pe pian. în plus, cred că el poate să dea cu aspiratorul şi să-şi pună şosetele în ordine.
ce nu poate face cineva care e geoana? - păi… nu poate să plece o dată acasă să facă cele de mai sus.
care credeti ca e cel mai geoana om din lume? - cristian boureanu, dar numai după geoană însuşi.
Nov 2, 2009 Autor: Carmen Corbu Stirile de la ora chici
Tags: Capone, carmen campina, dorin mihailescu, florin anghel, florin marcu, jenica tabacu, maria carmen corbu, mihai anastasescu, mihai tufan, papi
Pentru cei care au intrat pe acest site dând următoarele căutări pe google:
“cfr campina” - aţi vrut să scrieţi sau “cfr cluj”, sau “dinamo poiana campina”. n-am auzit de vreo fuziune
“roberta anastase sexy” - găşiţi la noi foto. mai greu ne-ar fi fost să vă oferim “roberta anastase deşteaptă”
“cum arata ‘jenica tabacu campina” - de arătat, noi credem că arată destul de bine. depinde şi spre cine arată cu degetul acum, după ce a fost desfiinţată
“ce face dorina mihailescu la telega” - pe vremea asta rece probabil că face focul
“capone din campina” - e bine sănătos. cele mai multe şanse sunt să-l întâlniţi la fast-food-ul siga
“mihai tufan poze” - avem una mică-mică-mică, luată tot de pe net. şi era singura
“a murit papi campina” - ştim. dumnezeu să-l ierte.
“florin marcu - campina” - nici n-are rost să vă bateţi capul
“fotografii mihai anastasescu campina” - eheheee, ce glumă bună!
“harta campinei cu strazile din ea” - ne-a plăcut exprimarea. de aceea, vă dăm un sfat prietenesc: e bine să le vedeţi doar pe hartă
“mersul trenurilor de maine campina bucuresti” - e tot cel de ieri şi cel de poimâine. când se schimbă ceva, vă anunţăm
“divortul de aur la campina” - nu ştim. dar suntem interesaţi când apare căutarea “a divorţat florin anghel”.
“carmen campina” - ştim şi noi ce să zicem? poate aţi vrut să scrieţi “maria câmpina”.
carmen corbu - prezent.
Oct 28, 2009 Autor: Carmen Corbu Stirile de la ora chici
Tags: acuzatii florin dragomir, florin dragomir, scrisoare acuzatoare florin dragomir
Ştiţi cine este Florin Dragomir? Poliţistul câmpinean de la combaterea fraudei? Omul aflat în gaşca puternicilor oraşului? Vă puteţi completa informaţiile citind mai jos o scrisoare care vorbeşte despre împrumuturi cu bani, cumpărări de case şi alte chestii care miros de la o poştă a excrocare şi camătă. Scrisoare pe care o publicăm a fost trimisa presei. Presei de la Ploieşti, desigur, că doar nu se aşteaptă cineva ca la Câmpina să se publice aşa ceva. Că doar de-aia există presă în Câmpina, să ţină capul în nisip şi adevărul sub preş.
Subsemnatul Tănase Adrian, domiciliat în str. Bobâlna nr. 67 B. doresc să vă aduc la cunoştinţă următoarele fapte:
Îl cunosc pe ofiţerul de poliţie Dragomir Florin de aproximativ 13-14 ani de zile. În perioada 2000-2004, am fost nevoit să împrumut diverse sume de bani. Printre alţii, am apelat şi la Dragomir Florin pentru a-mi da anumite sume de bani împrumut; între 3-5 mii de dolari, cu specificaţia la returul sumelor, plăteam acestuia 10% pe lună pe sumele primite (dobânda). Aceasta era convenţia noastră pe care eu am respectat-o de fiecare dată. În decursul anului 2004 am luat tot de la Dragomir Florin în etape succesive sub formă de împrumut, suma de aproximativ 45 000 de dolari. Pe măsură ce trecea timpul (2004) îi plăteam acestuia dobânda de 10 % dobândă pe lună iar pentru a-şi vedea banii oarecum asiguraţi, mi-a solicitat undeva, în decursul anului 2004 să-i vând imobilul din str. Calea Doftanei nr. 184, urmând ca în primele luni ale lui 2005 să-i restitui şi suma de bază cu suma dobândă pe fiecare lună (cei aprox. 45 000 de dolari) plus dobânda pe ultima parte a lui 2004, deoarece nu mai aveam posibilitatea să-i achit conform înţelegerii noastre lunar, iar el să facă gestul invers, să-mi vândă înapoi acel imobil. Toate bune şi frumoase, însă cu doar câteva zile înainte de termenul limită când trebuia să-i dau banii plus dobânda, iar el să-mi vândă imobilul după o formulă extrem de bizară; mi-a făcut calculul şi mi-a zis că suma pentru care îmi vinde imobilul înapoi este de 90 000 de euro, sumă ce nu avea nici un fel de fundament în ce priveşte suma iniţială (aprox 45 000 dolari plus dobândă ce acumulase pe cele câteva luni în care nu i-am plătit-o, dobânda). După calculele pe care le ştiam foarte bine şi le mai ştia (aceste calcule) şi doi prieteni de ai mei, eu trebuia să-i dau acestui individ suma de aprox 63-65 000 de dolari. El a motivat că nu am ţinut bine minte aceste calcule pe care le aveam amândoi doar în minte, pentru că nu a vrut niciodată să facem pe vreo hârtie aceste sume pe care le-am împrumutat de la el, în mod succesiv, motivând că pe lângă statutul care îl are, (ofiţer la biroul de investigaţii fraude Câmpina) ce nu-i dădea voie să deţină asemenea sume de bani pe care, cu siguranţă, nu ar fi fost compatibile cu salariul lui de miliţian, mai mult decât atât, se ştie că activitatea de a da bani cu dobândă este pedepsită de legile din România. Mai mult decât atât îmi spunea că o parte din bani pe care mi-i dădea cu împrumut era luată de la nişte oameni ce nu doreau, de asemenea să apară pe vreun înscris cu asemenea tipuri de activităţi. În situaţia în care el ( Dragomir) şi-ar fi ţinut înţelegerea noastră şi anume suma împrumutată plus 10 % dobândă pe lună, nu aş fi avut nimic de obiectat, deoarece la vremea respectivă era foarte greu să iei un împrumut din bancă şi preferam să plătesc o dobândă mult mai mare decât la bancă, pentru a avea acces la bani rapid spre a-mi rezolva diferite probleme. Am avut îndelungate discuţii cu el (Dragomir) dar el fiind stăpânul de drept al acelui imobil mi-a spus foarte clar că aceasta este suma pe care i-o datorez ( 90 000 euro) şi doar aşa va fi de acord să facă vânzarea înapoi a imobilului. Motiv pentru care am găsit pe cineva din Ploieşti care i-a plătit acestuia (Dragomir) suma cerută. Ulterior, deoarece el a vrut să apară cu această sumă (90 000 euro) curăţică la bancă, ca fiind contravaloarea unui imobil pe care doar îl vându-se inevitabil, s-au sesizat cei de la oficiul spălării banilor, situaţie în care au fost trimişi la mine la poartă doi domni de la IGPR care mi-au spus că nu au nimic personal cu mine, că doar doresc detalii despre afacerea derulată între mine şi Dragomir. Când am primit invitaţia, m-am dus la Dragomir şi i-am arătat-o, moment în care i s-a schimbat culoarea feţei, deoarece a înţeles că este în situaţia în care poate avea foarte mari probleme legate de faptul că şi-a băgat şi el în cont „infima” sumă de 90 000 euro ca urmare a unei mici inginerii de doi lei. M-a rugat foarte insistent să nu dau domnilor de la IGPR, al căror nume nu mi le mai amintesc exact, detalii despre adevărul legat de această „nevinovată” tranzacţie imobiliară şi despre situaţia că de fapt, era o „elegantă” spălare de bani, poveşti din cămătărie. Mai mult decât atât a avut grijă mai spre finalul discuţiei noastre să-mi sublinieze discret că nu e bine să fiu în relaţie în contradictoriu , amintind faptul că el era în poziţia respectivă ( şef serviciu investigare a fraudelor) şi că este spre binele meu să fiu cât mai „confuz” în declaraţiile pe care aveam să le dau colegilor de la IGPR. În ce mă priveşte, punctul meu de vedere a fost următorul: sunt de acord să fiu cât mai „ confuz” în a da detalii despre această situaţie, domnilor de la IGPR, cu condiţia ca să mi se restituie diferenţa de sumă pe care eu consideram că mi-a luat-o abuziv şi care nu era cuprinsă în înţelegerea noastră, aprox treizeci şi ceva de mii de euro. Spre mirarea mea am mers la domnii de la IGPR şi am fost pe lângă subiect. Dânşii şi-au dat seama că mă aflu sub presiune şi că bat câmpii. M-au asigurat că nu voi păţi absolut nimic dacă declar exact cum au stat lucrurile, însă menirea mea nu era să-i fac nici un rău lui Dragomir ci conform promisiunii pe care mi-a făcut-o în seara când i-am arătat citaţia pe numele meu de la IGPR, să-mi recuperez cele treizeci şi ceva de mii de euro, pe care mi i-a luat în mod abuziv şi necuvenit. S-au scurs cele câteva zile după acel eveniment (când am fost la IGPR să dau declaraţie) şi bineînţeles că nu am văzut nici un eurocent de la Dragomir, mai mult decât atât, a asprit tonul făcând referiri directe , de data aceasta la faptul că pot avea o grămadă de probleme dacă nu uit acest incident. Cum nu sunt extraordinar de rău de pagubă, m-am resemnat , până de curând, când dintr-un cerc de cunoscuţi, am aflat că acest individ agramat, fără scrupule şi ahtiat după acumulare de bunuri materiale şi bani, vizează postul de inspector şef al IJP Prahova, moment în care am fost oripilat că destinele uni judeţ pe linie de siguranţă a cetăţeanului, pot fi conduse de un asemenea individ, situaţie în care am relatat toate aceste fapte pentru a fi publicate şi pentru care îmi asum răspunderea juridică, atât eu cât şi eventual, cei doi prieteni ai mei, care pot fi audiaţi, venind ca martori, referitor la prezenţa lor, când eu îi plăteam dobânda lui Dragomir sau legat de condiţiile şi sumele pe care eu trebuia să i le restitui lui Dragomir iar el să-mi dea casa înapoi.
08.10.2009 Bun şi aprobat
Tănase Adrian
Scrisoarea ne-a fost pusă la dispoziţie de un jurnalist câmpinean care preferă să nu îi fie publicat numele. Înţelegem şi de ce. Nu, nu se teme că ar putea fi victima unui accident de circulaţie. Ci doar că, atunci când eşti atât de bun, nimeni nu mai vrea să te angajeze. Şi, pentru că am explicat cum stau lucrurile la Câmpina, textul scrisorii a fost publicat de ziarul Altphel într-un material despre o apropiată ascensiune a lui Florin Dragomir în Serviciul de Informaţii al Ministerului de Interne.
Oct 8, 2009 Autor: Carmen Corbu Stirile de la ora chici
Tags: afaceri, afceri campina, conflict, dobromin constanta, electrocarbon slatina, elsid titu, favoriti avas, medimfarm, metaleuroest, mihai anastasescu, mihai tufan, miniere, neptun campina, soceram bucuresti, societate
În 2004, afacerile lui Anastasescu şi Tufan s-au desfăşurat sub semnul AVAS. Atunci au cumparat Soceram Bucureşti şi Dobromin Constanţa. Pentru Soceram, o societate cu o cifră de afaceri de 300 de miliarde lei şi un profit de 5,7 miliarde lei, Metaleuroest a plătit 2,6 milioane. Dobromin, care avea un capital social de 52 de miliarde, a fost cumpărată cu 12,5 miliarde. În ambele cazuri au existat competitori care au fost descalificaţi de AVAS şi care au contestat ulterior şi procedura şi preţul la care s-au făcut tranzacţiile.
La Dobromin Constanţa, afaceriştii câmpineni erau cunoscuţi ca favoriţii AVAS-ului
În cursul anului 2004, AVAS a scos la vânzare prin licitaţie publică pachetul majoritar de acţiuni, de 96%, deţiunut la Dobromin Constanţa. Compania avea ca activitate exploatarea carierelor. Au depus ofertele trei consorţii, dar în final, doar una a reuşit să treacă de AVAS. Primul grup, cel care avea să şi câştige a fost cel format din firmele Metaleuroest Câmpina, Elsid Titu, Asociaţia Salarială Minierul şi o persoană fizică, geologul companiei miniere. S-a afirmat atunci prin Constanţa că acest consorţiu era considerat câştigator al licitaţiei încă dinainte ca aceasta să înceapă, întrucât Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu erau cunoscuţi ca personaje extrem de agreate de AVAS.
Comprest Util, unul dintre consorţiile descalificate a atacat în instanţă procedura şi s-a judecat mai multă vreme cu AVAS.
În plus, la nici un an de la preluare, în iulie 2005, salariaţii au declanşat un conflict de muncă în care au acuzat societatea din Câmpina că încalcă toate prevederile contractului de privatizare.
Cu preţul dat pe Soceram nu s-au plătit nici birourile din Bucureşti
În septembrie 2004, AVAS a scos la privatizare şi Soceram Bucureşti. Societatea declarase un profit de 5,7 miliarde lei, avea puncte de lucru în mai multe localităţi din ţară şi deţinea o clădire de birouri situată în centrul Bucureştiului. Caietul de sarcini a fost cumpărat de opt firme. În primele etape au fost eliminate şase. În competiţie a rămas doar consorţiul Simcor Grup şi Celco Constanţa şi un alt consorţiu format din Metaleuroest Câmpina, Elsid Titu şi Nicolae Burghiu. Înainte de a începe negocierile propriu-zise, a fost descalificat şi consortiul Simcor Grup şi Celco Constanţa. Consorţiul eliminat a contestat imediat decizia AVAS, a cerut suspendarea licitaţiei şi a dat în judecată AVAS, cerând anularea procesului de privatizare. Demersul nu s-a bucurat de niciun succes. Perdanţii au susţinut că oferta lor fusese de 6 milioane de euro şi că vânzarea către Metaleuroest, la doar 2,6 milioane, a însemnat un prejudiciu de 3,4 milioane de euro adus statului român. AVAS a respins acuzaţiile făcute public de Simcor Grup.
Ar mai fi de reţinut că doar sediul din Bucureşti al Soceram, situat pe Bd. I.C. Brătianu, fusese evaluat la acea vreme la 3 milioane de euro. Citiţi şi prima parte
O sigură foto cu Mihai Tufan era publicată în 2005 de Gazeta de Olt.Fotografia însoţea articolul cu titlul „Coadă la PNA. A explodat buboiul Electrocarbon”.
Oct 7, 2009 Autor: Carmen Corbu De-a valma, Stirile de la ora chici
Tags: acafeciristi campina, anastasescu, anastasescu campina, averi, baruri, campina, cel mai bogat din campina, controverse, foto mihai anastasescu, ion iliescu, metaleuroest, mihai tufan, neptun, psd, sri, ziare
La începutul anilor 90, Mihai Anastasescu umbla prin Câmpina cu o geantă de pungi cu cafea pe care le vindea prin baruri. L-a mai vazut cineva la faţă de atunci? Nu. L-am văzut pe stradă? L-am întâlnit pe la evenimentele publice? Avem vreo poză în care apare şi el? I-am găsit vreo fotografie prin ziare? Nu. Nu. Nu. Nu. Asta trebuie să însemne ceva.
Acelaşi lucru îl putem spune şi despre Mihai Tufan, asociatul lui şi atunci, la vremea comerţului ambulant cu cafea, şi acum, la vremea clasării pe locul 154 în topul celor mai bogaţi români, pe locul trei în topul celor mai bogaţi prahoveni, pe locul unu în topul celor mai bogaţi câmpineni. Unde se acund oamenii ăştia şi de ce?
Unde? În vilele din cartierul rezidenţial de pe Muscel, în casele de vacanţă din Delta Dunării de la Periprava, în birourile ultracentrale din Bucureşti, sau în sediul ultrapăzit de pe strada Fabricii din Câmpina. De ce? Pentru că afacerile care i-au adus, acum, în top au fost însoţite, de-a lungul timpului, de scandaluri. Dosare penale, acuzaţii, urmăriri, procese, controverse. Plus faptul că s-a vorbit tot timpul despre legăturile cu SRI-ul şi cu masoneria.
În timp ce cumpărarea de către cei doi a fostului Neptun s-a pierdut în negura timpului, iar poveştile despre faptul că achiziţia societăţii s-a făcut cu banii lui Victor Stănculescu a devenit deja un mit urban la Câmpina, cazul „Dislileria” a rămas cel mai de notorietate. Poate şi din cauză că cercetările efectuate au relevat protecţia de care s-au bucurat Anastasescu şi Tufan atât din partea unor şefi din SRI, cât şi din partea unor nume grele din politică:
De la comerţul ambulant cu cafea, la afacerile subterane cu alcool
O etapă în ascensiunea celor doi afacerişti câmpineni a fost anul 2002, când se generalizaseră în România afacerile subterane cu produse alcoolice. În anii 2002-2004, patronatul de profil a evaluat că statul pierdea anual peste 500 de milioane de euro din cauza mafiei alcoolului. Şeful SRI Prahova de atunci a dispus măsuri de interceptare, filare şi infiltrare a fenomenului. Din reţeaua de trafic ilegal cu alcool şi baturi alcoolice monitorizată făcea parte şi Mihai Anastasescu, deţinătorul MIKA Quatro SRL Câmpina. Din interceptări a rezultat faptul că cei care erau suspectaţi de trafic cu alcool erau implicaţi şi în afaceri la negru cu produse petroliere. Când monitorizările au ajuns foarte aproape de Guvernul Adrian Năstase, generalul Ovidiu Soare a închis dosarul Distileria, susţinând că nu sunt elemente care să vizeze siguranţa naţională. La scurt timp a izbucnit scandalul muşamalizărilor şi al scurgerilor de informaţii.
PSD şi SRI au pus umărul la afacerile lui Anastasescu
Din rapoartele de atunci a reieşit faptul că, de pe traseul monitorizării, se pierdeau informaţii către membrii reţelei de trafic ilegal cu alcool şi produse petroliere. Din interceptări a rezultat că afaceristul Mihai Anastasescu ar fi primit informaţii atât de la deputatul PSD Ion Stan, şeful Comisiei parlamentare de control al SRI, cât şi de la Dorina Mihăilescu (sef de departament la Secretariatul General al Guvernului Adrian Nastase). În probatoriu s-a mai relevat că cel care transmitea informaţiile către deputatul PSD Ion Stan era generalul SRI din Prahova, Ovidiu Soare, fapt recunoscut de către acesta în rechizitoriu. Potrivit documentelor, Mihai Anastasescu l-a sunat pe deputatul Ion Stan, la data de 12.02. 2002, iar Stan l-a anunţat pe Anastasescu de faptul că toate telefoanele de la toate firmele sale sunt ascultate de SRI. PSD-istul Stan a negat, dar SRI-stul Soare a confirmat. Totul s-a încheiat atunci cu un rechizitoriu de trimitere în judecată a înalţilor ofiţeri SRI şi cu audierile politicienilor pentru acuzaţiile de luare de mită şi trafic de influenţă.
Pentru Electrocarbon Slatina, Iacobov a făcut jocurile Metaleuroest
Epoca lui Iacobov la RAFO Oneşti a coincis cu o alt pas înainte al afacerilor lui Anastasescu şi Tufan. Atunci a avut loc preluarea de către cei doi a SC Electrocarbon SA Slatina. După cum au susţinut procurorii Parchetului General, în ianuarie 2003, Corneliu Iacobov a încheiat două contracte cu SC Metaleuroest SRL Câmpina, urmare cărora pachetul de acţiuni deţinut de SC RAFO la SC Electrocarbon SA Slatina, precum şi creanţele de 224 miliarde lei existente între aceleaşi societăţi comerciale au trecut nelegal în proprietatea Metaleuroest . În acest fel s-a cauzat SC RAFO un prejudiciu de 500 miliarde de lei rezultat din diferenţa de preţ pe acţiunile vândute. La marginea excrocheriei în acest caz a fost faptul că pachetul de actiuni a fost depus drept gaj de către RAFO în favoarea firmei Metaleuroest, într-un contract de vanzare-cumparare de produse petroliere, în care Metaleuroest ar fi fost cea care trebuia să depună gajuri pentru că ea cumpara. Tranzactia a constituit chiar obiectul unei plângeri pe rolul instanţelor din Bacău depusă de o firmă româno-cipriotă. Reclamantul se plângea judecătorilor că a fost vorba despre un raport comercial simulat, care a avut drept scop ocolirea tranzacţiile de acţiuni pe piaţă, aşa cum obliga legea.
Casirom Turda, un joc al nervilor şi al orgoliilor
Surse judiciare au declarat presei că, şi în cazul Casirom Turda, firmele lui Mihai Anastasescu au făcut obiectul mai multor controale ale comisarilor Gărzii Financiare Prahova, încrucişate cu verificările procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie. Acuzele aduse lui Mihai Tufan de către fosta conducere a Casirom, se refereau la nereguli grave în decontările facute în defavoarea Casirom, nereguli în deconturi, bonuri false de consum însumând zeci de milioane, sume însuşite necuvenit din statele de plată ale administratorilor. Şirul acuzelor, despre care Radu Calu, purtătorul de cuvânt al societăţii, afirma că pot fi dovedite cu documente, se încheia cu afirmaţia: “Casirom era sacul de bani pentru firmele lui Tufan: Metaleuroest, Fontec, Elsid”. Casirom SA Turda se număra printre marii producători de carburii de siliciu şi de produselor refractare de cu mare căutare pe pieţele internaţionale. Preluarea societăţii de către cei doi câmpineni a însemnat un joc puternic pe bursă şi unul şi mai puternic al nervilor şi al orgoliilor, în condiţiile în care un fost partener al lor a încercat din răsputeri să-i împiedice. Cert este că, la Turda, şi după preluare a continuat nebunia: în 2004 societatea şi-a dublat profitul, în 2007 a raportat pierderi uriaşe, iar acum vreo două luni a fost băgată în faliment din cauza datoriilor.
Categoria „Firme sub anonimat”
Pe lângă societăţile deja cunoscute în Câmpina ca aparţinând celor doi afacerişti (părţi din fostul Neptun: Neptun SA, Neptun Trading, Neptun Construct, Forja Neptun, Fontec, Elsid, sau fosta IRUE) se pare că aceştia controlează şi firme care se bucură de mai puţină popularitate: Hidrotehnica S.A Galaţi, Crysler Ploieşti, Lavazza Sial Exim, Fishing Tour, Superbet, Ect Advertising, Agroinvest, Riviera Green, Delta Alloy, Diamant Construct, MAA Service Consulting. În ceea ce priveşte lanţul de farmacii Medimfarm, acesta cuprinde o reţea extinsă în judetele Prahova, Damboviţa, Buzău, Galaţi, Suceava şi Timiş.
La fel de puţin cunoscută este şi preluarea de către Anastasescu şi Tufan a SC Dobromin SA Constanţa, o altă afacere care a născut controverse. Citiţi şi continuare
Latest Entry
